Diagnosticul histopatologic

Diagnosticul histopatologic

Metodele anatomopatologice sunt cele care vor stabili diagnosticul de certitudine. In vederea stabilirii cu exactitate a diagnosticului si a identificarii indicatorilor tisulari de prognostic, proba biopsica va fi fixata intr-un fixator universal (formol 10%) sau un amestec fixator tip Carnoy, incluzionata in parafina, sectionata seriat (in cazuri deosebite sectionarea trebuie facuta seriat pana la epuizarea blocului). Sectiunile se coloreaza cu hematoxilin-eozina dupa o tehnica tricromica. In cazul amputatiei de col uterin, histopatologul va preleva fragmente multiple, astfel incat intreaga piesa sa fie analizata, iar din fiecare fragment incluzionat in parafina se vor efectua sectiuni multiple seriate.

Examenul microscopic va preciza:

•  tipul leziunii : inflamatie, displazie (usoara, moderata, severa), tumora benigna sau maligna. Diagnosticul de carcinom in situ ramane provizoriu pe simpla biopsie. Elaborarea lui reclama evidentierea membranei bazale (impregnare argentica sau reactie PAS) a carei integritate este obligatorie pentru formele carcinomatoase considerate non-invazive.
•  grading -ul proliferarii
•  factorul de prognostic , ca de exemplu, invazia intravasculara (V) sau intralimfatica (L).

Metodele de prelevare a materialului celular care va fi examinat prin tehnica expusa anterior sunt urmatoarele:

Biopsia cervicala clasica cu pensa: este de preferat o biopsie tintita colposcopic.

Chiuretajul endocervical: este indicat cand colposcopia nu permite vizualizarea leziunii in totalitate. Dezavantajele sunt urmatoarele:
•  rezultate fals-pozitive prin contaminarea chiuretei cu tesuturi patologice de la nivelul orificiului extern al colului;
•  rezultate fals-negative: nu se preleveaza suficienta stroma conjunctiva sau glande pentru a permite un diagnostic complet si decisiv de invazie stromala;
•  conizatia practicata dupa aceasta metoda este deseori indescifrabila.

Conizatia diagnostica
In principiu, conizatia diagnostica consta in extirparea unei portiuni conice din colul uterin, centrata la orificiul cervical, in afara zonelor iod-negative exocervicale si in jurul canalului cervical pana la orificiul extern. Indicatiile conizatiei sunt:
•  col clinic (+/- colposcopic) nelezional, dar cu citologie repetat suspecta sau pozitiva (biopsia fragmentara este in asemenea cazuri insuficienta si atunci conizatia devine procedeul primar).
•  Col clinic suspect (colposcopic, citologic suspect sau nu) si cu rezultat histopatologic de displazie agravata sau carcinom intraepitelial in urma unui procedeu biopsic initial (in aceste cazuri conizatia devine un procedeu biopsic secundar, uneori suficient si ca act terapeutic).


Tehnici de conizatie

•  Conizatia cu bisturiul rece:
Dupa o pregatire prealabila, colul este tras in jos cu doua pense; linia de incizie inceputa pe buza superioara, este punctata (la 3-5 mm in afara zonei iod-negative, in tesut sanatos). Se excizeaza un con de 1,5-2 cm inaltime si de 5-6 mm grosime in jurul canalului cervical. Hemostaza se realizeaza prin procedeul Sturmdorf sau prin electrocoagulare. Dupa tehnica Nichols, piesa de conizatie se imparte intr-un numar de 8-12 fragmente, precis orientate si dispuse circular in jurul orificiului extern al colului. Din fiecare fragment se executa apoi 3-4 sectiuni sondaj distantate la intervale regulate step serial sections. Anatomopatologul trebuie sa precizeze in primul rand daca planul de sectiune a trecut prin tesut sanatos.
Complicatiile ar putea fi imediate (hemoragie, infectie) sau tardive (stenoza cervicala, dismenoree, avort, nastere prematura si mai ales leziuni reziduale cu potential malign).

•  Conizatia cu ansa diatermica (electroconizatia)
Ansa diatermica reprezinta electrodul taios (un fir metalic rigid, de forma patrata, cu latura de 4-5 mm). Dupa o pregatire prealabila, se extirpa cu ansa diatermica un con cu leziuni tisulare minime la margin si care nu afecteaza rezultatul examenului histopatologic, insa dezavantajul este ca electroconizatia cu ansa diatermica trebuie completata prin utilizarea laserului si eventual electrocoagularea. Se pare ca folosirea laserului singur permite obtinerea acelorasi rezultate.

•  Conizatia cu laser CO 2
Dupa o pregatire prealabila, se practica excizia unui cilindru de 1,5-2 cm inaltime si de 6 mm grosime. Laserul este folosit ca un bisturiu prin intermediul unui micromanipulator adaptat colposcopului. Conul sau cilindrul obtinut se deschide la ora 12 si se fixeaza in formol, in vederea examinarii ulterioare. Avantajele acestei metode sunt multiple: toleranta buna, precizie microchirurgicala, rapiditate, asepsie, adaptivitate, marginile cilindrului extirpat pot fi interpretate histopatologic iar cicatrizare colului se face aproape normal in curs de 3-4 saptamani.